Definiţie clinică

Sindroame genetice ereditare caracterizate prin anomalii multiple: orale (limbă, dinţi, maxilare), faciale (oasele feţii, ochi, nas) şi la nivelul degetelor (mână şi picior). Cele zece tipuri sunt distincte genetic şi se deosebesc între ele prin combinaţiile specifice de anomalii şi modul de transmitere.

Tipuri /Denumiri alternative:

• Sindromul oro-facio-digital tip I(OFD I) sau sindromul Papillon-Leange-Psaume

• Sindromul oro-facio-digital tip II(OFD II) sau sindromul Mohr

• Sindromul oro-facio-digital tip III(OFD III) sau sindromul Sugarman

• Sindromul oro-facio-digital tip IV (OFD IV) sau sindromul Baraitser-Burn

• Sindromul oro-facio-digital tip V (OFD V) sau sindromul Thurston

• Sindromul oro-facio-digital tip VI(OFD VI) sau sindromul Varadi

• Sindromul oro-facio-digital tip VII(OFD VII) sau sindromul Whelan

• Sindromul oro-facio-digital tip VIII(OFD VIII)

• Sindromul oro-facio-digital tip IX (OFD IX) cu anomalii ale retinei

• Sindromul oro-facio-digital tip X (OFD X) cu aplazia fibulei

Frecvenţă

Sunt sindroame genetice rare şi extrem de rare a căror frecvenţă nu a fost determinată (cu excepţia OFD I) pentru că s-au raportat doar câteva cazuri în zone geografice diferite ale lumii. OFD Iare o frecvenţă de 1 caz la 50.000 – 250.000 de nou-născuţi vii; raportul între sexe este 0M : 1F, ceea ce sugerează că sindromul este letal pentru băieţi (determină moartea precoce a băieţilor).

În cazul celorlalte tipuri, raportul între sexe este egal, 1M:1F.

Debut de la naştere în toate cazurile.

Aspecte genetice

Aproximativ 75% dintre cazuri sunt sporadice şi se datorează unor mutaţii noi, nici un alt membru din familie nefiind afectat de OFD.

Restul, 25%, sunt cazuri familiale. Modelul de transmitere în descendenţă este diferit în funcţie de tipul sindromului. Severitatea anomaliilor variază de la caz la caz.

• OFD Ise transmite dominant, legat de cromozomul X şi este observat numai la fete pentru că este fatal pentru băieţi; legat de cromozomul X înseamnă că modificarea genetică este localizată pe cromozomul de sex X , în timp ce, dominant înseamnă că este suficient ca numai unul dintre părinţi să transmită mutaţia pentru ca descendentul să fie afectat de sindrom; băieţii au un singur cromozom X şi mutaţia este letală (nu au fost descrise cazuri de OFD Ila băieţi), fetele au doi cromozomi X dintre care numai unul are mutaţia deci, ele supravieţuiasc dar au semnele caracteristice OFD I. Relativ recent, a fost identificată gena OFD1 numită şi CXorf5 plasată pe cromozomul Xp22.3-p22.2 ale cărei mutaţii pot fi cauza sindromului oro-facio-digital tip I.

• OFD tipurile II, III, IV, V şi VIse transmit autozomal recesiv, ceea ce înseamnă că ambele sexe sunt egal afectat şi amândoi părinţii sănătoşi trebuie să poarte mutaţia şi să o transmită descendentului lor pentru ca acesta să fie bolnav.

• OFD VIIse poate transmite dominant autozomal sau legat de cromozomul X.

• OFD VIIIşi IX se pot transmite recesiv fie legat de cromozomul X, fie autozomal.

Semne clinice şi simptome

OFD1: este mai frecvent întâlnit comparativ cu celelalte tipuri şi de aceea este şi mai complet descris. Se caracterizează prin trăsături dismorfice cărora li se asociază în retardul mintal şi anomalii renale. Anomaliile observate frecvent sunt:

Oral – limbă parţial despicată în doi sau trei lobi, frenule (frâul limbii) multiple, hamartoame ale limbii (malformaţii cu aspect tumoral), despicătura mediană a buzei superioare, uneori, şi despicătura cerului gurii, anomalii dentare, în special pentru dinţii anteriori (lipsa incisivilor centrali şi laterali, canini ectopici, malocluzii,), şi carii multiple.

Facial – asimetrie facială, cantul intern al ochiului deplasat lateral, rădăcina nasului lăţită dând impresia de ochi depărtaţi (hipertelorism), asimetria aripioarelor nazale, maxilare puţin dezvoltate, chisturi sebacee pe pielea feţii şi urechi, piele uscată, păr rar, aspru şi uscat pe scalp.

Digital – scurtarea asimetrică a degetelor, clinodactilie (deget curbat), sindactilie (fuziune a două sau mai multe degete), polidactilie (un deget sau mai multe în plus) unilaterală la picior.

Renal – rinichi polichistic

• Dezvoltarea mintală şi sistemul nervos central: retard mintal în 57% dintre caszuri, anomalii cerebrale, tremurături, vorbire întârziată.

Alte manifestări – retard al creşterii, susceptibilitate la infecţii respiratorii, anomalii cardivasculare.

OFD II: Anomalii oro-facio-digitale sunt similare tipului Idar în plus apare bilateral, polisindactilia halucelui (degetul mare de la picior), hipoacuzia de conducere şi nanism moderat.

OFD III: Anomaliilor oro-facio-digitale descrise li se adaugă anomalii oculare, clipit continuu (mişcări de „metronom”), deformarea toracelui, stern scurt, cifoză, convulsii.

OFD IV: Anomaliilor oro-facio-digitale descrise li se adugă anomalii ale tibiei (osul gros al gambei). Retardul mintal este ocazional.

OFD V: O combinaţie particulară de anomalii care include despicătura mediană a buzei superioare şi polidactilie la mâini şi picioare. Nu sunt descrise alte anomalii.

OFD VI: Anomaliilor oro-facio-digitale comune tuturor tipurilor li se adaugă anomalii ale cerebelului.

OFD VII: Anomaliilor oro-facio-digitale observate şi în celelalte tipuri li se adaugă asimetria facială şi hidronefroză.

OFD VIII: Anomaliilor caracteristice sindroamelor OFD li se adaugă statura mică, anomalii ale laringelui şi scurtarea tibiei.

OFD IX: Anomaliilor caracteristice sindroamelor OFD li se adaugă anomalii oculare în special la nivelul retinei.

OFD X: Pe lângă celelalte anomalii oro-facio-digitale apar anomalii ale fibulei, osul subţire al gambei.

Stabilirea diagnosticului /Metode de diagnostic

Examinarea clinică şi radiologică (radiografii scheletice, dentare, pulmonară) pot preciza diagnosticul. Tomografia computerizată facilitează detectarea anomaliilor renale. Se recomandă examen oftalmologic, examen auditiv şi examen neurologic.

În cazul OFD Ieste disponibil testul genetic molecular de identificare a mutaţiilor genei OFD1.

Sfat genetic

Este recomandat în cazurile familiale; examinarea clinică atentă, în special a rudelor de gradul I, pentru detectarea unor semne clinice minore este utilă pentru evaluarea riscului de reapariţie al sindromului, ştiut fiind că există variaţii de exprimare.

În cazul OFD1, s-a observat că la femeile afectate apar avorturi spontane în primul sau al doilea trimestru de sarcină. Autopsia fetală poate confirma diagnosticul de OFD1. Femeile bolnave pot avea fiice normale, fiice cu OFD1 şi numai fii normali. Această observaţie a sugerat că gena mutantă de pe cromozomul X, moştenită de la mamă, determină oprirea precoce în evoluţie a fetuşilor de sex masculin. Astfel că, nu vom întâlni niciodată bărbaţi cu OFD1.

Probabilitatea de apariţie a unui caz sporadic este necunoscută.

Diagnosticul prenatal

Prin examen ecografic pot fi detectate unele anomalii scheletice (oasele capului, feţei, degete, coaste, membre) sau ale sistemului nervos central; severitatea acestor anomalii poate orienta diagnosticul prenatal.

Din păcate, testul molecular (analiza ADN) este disponibil doar pentru OFD1. Identificarea mutaţiilor genei OFD1 prin analiza vilozităţilor coriale (formaţiuni ale placentei ale căror celule au aceiaşi informaţie genetică cu produsul de concepţie) în săptămânile 9-11 de sarcină sau prin analiza celulelor fetale din lichidul amniotic (lichidul în care pluteşte fătul) în săptămânile a 16-18 de sarcină poate confirma diagnosticul ecografic.

Evoluţie şi prognostic

Durata vieţii poate fi normală dar depinde de severitatea anomaliilor oro-facio-digitale şi a retardului mental. Uneori, moartea a survenit în perioada copilăriei.

Posibilităţi de tratamen, îngrijire şi urmărire

Sindroamele OFD nu pot fi vindecate dar există tratamente care pot ameliora starea pacientului. Nu există un tratament specific fiecărui tip de sindrom OFD şi de regulă, tratamentul este direcţionat de semnele şi simptomele specifice fiecărui caz în parte.

Terapia urmăreşte corectarea chirurgicală a trăsăturilor dismorfice, în primul rând, despicăturile labiopalatine care crează probleme de hrănire şi respiraţie nou-născutului.

Se asociază tratament ortodontic, protetic sau implant dentar pentru corectarea anomaliilor dentare. Tratamentul ortopedic este indicat în unele cazuri cu anomalii scheletice. Tratament neurologic este indicat pentru tulburările neuromusculare.

Este necesar un control periodic şi regulat efectuat de oftalmolog şi audiolog pentru evaluarea şi corectarea defectelor de vedere şi auz. În cazul afectării renale se recomandă dializă sau transplant renal.

Viaţa cotidiană

Severitatea anomaliilor oro-facio-digitale şi retardul mintal pot limita posibilităţile unei vieţi normale.