Mastita este o inflamatie a sanului cel mai adesea relationata cu alaptarea. Aceasta inflamatie poate fi asociata cu lezarea tisulara, infectia sau ambele. Una din cinci femei care alapteaza vor sufer

Clasificare . – Mastita acuta – O mastita acuta in general fara gravitate, se observa de cele mai multe ori la inceputul alaptarii, dar mai poate fi cauzata de virusul oreionului, poate fi prima manifestare a unui cancer de san sau poate avea o origine hormonala (nou-nascut sau adolescent, baiat sau fata, la pubertate). La nou-nascut si la adolescent, semnele dispar de la sine in cateva saptamani. Tratamentul antibiotic local si general al femeii care alapteaza antreneaza vindecarea, dar atunci cand se formeaza abcesul, acesta trebuie operat. – Mastita cronica – Cauzata de infectiile bacteriene repetate sau de modificarile hormonale, o mastita cronica se traduce printr-o greutate a sanului si prin existenta de tumori multiple, uneori cu o scurgere seroasa prin mamelon. Aceste semne sunt mult mai nete in cea de a doua jumatate a ciclului menstrual. Mamografia, ecografia si biopsia uneia dintre tumori permit sa se stabileasca diagnosticul si sa se faca diferentierea de cancer. Cuprins 1. Generalitati 2. Cauze 3. Factori de risc 4. Diagnostic 5. Simptome 6. Investigatii 7. Tratament Cauze Mastita este datorata unui flux scazut al laptelui. Cand incepe lactatia, laptele invadeaza tesutul mamar inconjurator care se inflameaza si predispune la infectie. De asemenea, infectia se dezvolta cand mamelonul devine crapat si iritat (de obicei, datorita unei tehnici de alaptare improprii), permitand patrunderea bacteriilor. La femeile care nu alapteaza, mastita poate aparea datorita dilatarii sau iregularitatilor ductului, unei lezari a sanului (taietura sau muscatura) si foarte rar datorita cancerului mamar sau tuberculozei. In timpul alaptarii, mastita afecteaza, de obicei, un singur san si debuteaza cu o zona dureroasa, calda si inrosita. Pot aparea febra, frisoanele, nevralgiile si simptomele pseudogripale (asemanatoare gripei). In acest caz, este necesara interventia medicului. Agravarea mastitei se manifesta prin afectarea ganglionilor axilari, de partea sanului afectat, care sunt crescuti in volum si durerosi, accelerarea pulsului si agravarea simptomelor gripei. Mastita poate evolua spre abces mamar, care se prezinta ca o formatiune ferma si dureroasa. Factori de risc In timpul alaptarii, mastita poate aparea oricand. Perioada cu cel mai crescut risc este in primele 2 luni dupa nastere, inainte ca obiceiurile alimentare sa se reglementeze. Factorii de risc pentru aparitia mastitei in timpul alaptarii includ: – existenta unui episod anterior de mastita – o golire incompleta sau intarziata a sanilor, ce favorizeaza angorjarea – blocarea canalelor galactofore – mameloane crapate si iritate datorate unei pozitionari incorecte a copilului la san – diverse afectiuni sau anemia. Anemia favorizeaza aparitia oboselii si scade rezistenta organismului la infectii, de tipul mastitei. – folosirea unor dispozitive de alaptare care duc la blocarea fluxului laptelui si la inmultirea germenilor pe suprafata mamelonului, astfel crescand riscul infectiei. Aceste dispozitive pot fi: – invelisuri de plastic ce favorizeaza circulatia aerului spre mamelon – invelisuri de plastic folosite la protectia mamelonului (scuturi) – scuturi de cauciuc pentru mamelon folosite pentru a-l ajuta pe copil sa suga mai usor – pernute ce acopera sanul folosite pentru a absorbi excesul de lapte – sutiene speciale nepotrivite – legaturi (chingi) pentru sani folosite sa opreasca lactatia Diagnostic Medicul poate diagnostica mastita pe baza simptomelor si a examinarii fizice. Daca infectia aparuta nu raspunde la tratament, culturile din laptele mamei pot ajuta la identificarea tipului de bacterie care cauzeaza infectia. Simptome Simptomele mastitei apar de obicei in primele 4-6 luni dupa nastere. Este necesar consultul medicului daca apar simptome timpurii ale mastitei. In cazul mastitei, la debut de poate observa: – o zona dureroasa pe unul din sani. Poate fi eritematoasa si calda, sau ambele – frisoane, nevralgii si simptome asemanatoare gripei – cresterea temperaturii la aproximativ 37, 8?C sau mai mult Aceste simptome de debut pot aparea dupa tratarea unui blocaj al canalelor galactofore. Cand mastita se agraveaza, se poate observa: – cresterea pulsului (peste 100 de batai pe minut) – o scurgere galbuie si densa de la nivelul mamelonului – ganglionii axilari de partea sanului afectat sunt crescuti in volum si sensibili Abcesele mamare Ocazional, simptomele mastitei se pot agrava si poate aparea o punga de puroi (abces) in aria infectata. Simptomele abcesului mamar includ: – o formatiune mamara ferma si dureroasa – o zona eritematoasa la nivelul sanului – agravarea simptomelor gripei Infectia aftelor Aftele (infectia „drojdiei de bere”) pot apare in gura copilului si se pot raspandi la nivelul mamelonului si canalelor galactofore. Daca exista simptome de mastita care nu dispar in urma tratamentului, cum ar fi durere in zona mamelonului in timpul si dupa alaptare, durere mamara ascutita intre mese sau mameloane de culoare roz, acestea sugereaza prezenta aftelor. De asemenea, mai poate debuta prin aparitia unei dureri sau arsuri bruste in timpul unei alaptari ce progresa fara probleme. Daca exista simptome ce sugereza prezenta aftelor trebuia ca sanii si gura copilului sa fie inspectate. Tratamentul aftelor se aplica atat mamei, cat si copilului, chiar daca nu are simptome. Investigatii De obicei, diagnosticul mastitei se poate stabili pe baza simptomelor si a examinarii sanului afectat. Cultura din laptele de mama Daca infectia nu se amelioreaza in urma tratamentului, se poate recolta o cultura din laptele mamei. Pentru a obtine proba, se preleveaza pe un tampon steril, o mica cantitate de lapte de la nivelul sanului afectat. Rezultatele culturii vor confirma prezenta mastitei bacteriene. Ocazional, este necesar mai mult de o cura de antibiotice pentru a trata o infectie mamara. Daca nu exista raspuns la tratamentul antibiotic, rezultatele culturii pot determina antibioticul cel mai eficient. In unele cazuri, se formeaza o punga de puroi (abces) in zona eritematoasa a sanului. Daca abcesul este prea profund ca sa poata fi palpat, se poate efectua o ecografie a sanului. Ecografia poate fi folosita si in cazul abceselor care trebuie punctionate pentru a fi drenate. De obicei, se efectueaza o cultura din lichidul extras pentru a determina organismul infectant. Tratament Tratament – generalitati Cel mai important factor ce trebuie retinut despre mastita este ca tratamentul antibiotic timpuriu si continuarea alaptarii (sau pomparea) sunt esentiale pentru vindecarea ei. Amanarea tratamentului poate duce la aparitia abceselor mamare. Ameliorarea simptomelor se poate obtine prin odihna, consumarea unor cantitati crescute de lichide si folosirea aplicatiilor reci la nivelul sanului dureros. Se poate administra in siguranta Acetaminofen (Paracetamol) pentru durere si Ibuprofen pentru durere si inflamatie. Daca este necesar se pot administra ambele, alternand dozele. Desi este dureroasa, alaptarea din sanul afectat este sigura pentru copil. Daca alaptarea din sanul afectat este prea dureroasa, se incepe cu celalalt san si se schimba in functie de curgerea laptelui. Daca mameloanele sunt prea crapate si prea dureroase ca sa se poata alapta din sanul respectiv, se foloseste o pompa pentru a goli sanii de fiecare data cand nu se poate alapta. Acesta este momentul potrivit pentru ca mama sa ceara sfatul unui consultant in lactatie. Schimbarea pozitiior de alaptare si asigurarea unui supt corespunzator pentru copil poate sa ajute mama sa alapteze mai eficient, fara durere si prevenind astfel viitoarele episoade de mastita. Mastita nu va disparea fara tratament. Daca exista simptome ce sugereaza mastita este nevoie de un consult de specialitate. Tratamentul prompt previne agravarea infectiei si amelioreaza simptomele in aproximativ 2 zile. Tratamentul mastitei include, de obicei: – antibioterapie per oral, pentru a distruge bacteria cauzatoare a infectiei – golirea periodica a sanilor prin alaptare sau pompare. Golirea adecvata a sanului afectat previne extinderea si poate scurta evolutia infectiei Se poate continua in siguranta alaptarea sau pomparea laptelui pentru a hrani copilul in timpul bolii si tratamentului. Copilul este cea mai eficienta pompa pentru golirea sanilor. Copilul se poate hrani in siguranta cu lapte de mama deoarece orice bacterie va fi distrusa de sucurile digestive ale acestuia. – inainte de alaptare se aplica pe sanul afectat o panza curata, calda si umeda timp de 15 minute (pentru ca laptele sa curga mai usor); se incearca aceasta metoda cel putin de 3 ori pe zi. Astfel, este stimulata lactatia. Acelasi lucru se poate produce si prin masarea sanului afectat. – daca este posibil, se continua alaptarea la ambii sani. Este de preferat, inceperea alaptarii cu sanul afectat deoarece este esential ca acesta sa fie golit complet. Daca este prea dureros sa se inceapa cu acest san, se poate alapta din sanul sanatos. Dupa ce curgerea laptelui a fost initiata, se alapteaza din sanul bolnav pana ce acesta devine moale si se continua din sanul sanatos pana ce copilul s-a saturat. – se pompeaza sau se exprima manual laptele din sanul afectat, daca acesta este prea dureros pentru a alapta. Durerea mamelonara poate fi cauzata de supt pe o zona deja dureroasa. Tratamentul abceselor mamare Daca mastita apare din cauza blocarii canalului galactofor si se intarzie tratamentul, infectia poate evolua spre un abces. Tratamentul abceselor include: – drenarea abceselor. Vindecarea abceselor poate dura 5-7 zile. – tratamentul antibiotic per oral pentru a distruge bacteria ce provoaca infectia (antibioticele se administreaza intravenos numai in cazul infectiilor severe) – golirea completa si periodica a sanilor prin alaptare sau pompare este esentiala pentru a mentine o rezerva de lapte adecvata Majoritatea femeilor pot continua alaptarea la sanul afectat in timpul vindecarii abcesului. Cu acordul medicului, se poate acoperi zona afectata cu un tifon in timpul alaptarii. Daca medicul recomanda intreruperea alaptarii din sanul afectat in timpul vindecarii abcesului, se poate continua alaptarea din sanul sanatos. Pomparea sau exprimarea manuala se continua periodic din sanul bolnav Plastia mamara Interventie chirurgicala destinata sa modifice aparenta sanilor. Indicatii – O mamoplastie se justifica prin dificultatile fizice psihologice (complex, frustrare) si sociale (jena vestimentara) cauzate de infatisarea pieptului feminin si, uneori, a celui masculin. Pregatire si desfasurare – Interventia trebuie sa fie precedata de o conversatie cu chirurgul, care se asigura de fundamentarea cererii, evalueaza implicatiile psihologice, alege cu pacientii cea mai buna solutie tehnica dintre diferitele procedee posibile pentru fiecare tip de interventie. Operatia se practica la toate varstele sub anestezie generala, dupa un bilant preoperator complet, si dureaza aproximativ doua ore, in afara cazurilor unei ginecomastii iritate prin liposuctiune (aspirarea grasimii). Chirurgul incizeaza sanul in asa fel incat sa lase o cicatrice cat mai mica posibil, avand grija sa pastreze mamelonul si areola. Marimea cicatricii variaza de la caz la caz si poate uneori sa fie limitata la conturul areolei. Durata de spitalizare este cuprinsa intre 2 si 5 zile. In caz de hipertrofie sau ptoza mamara, incizia se face de cele mai multe ori in jurul areolei, apoi coboara vertical fie o lungime de 4-6 centimetri pana la santul submamar, fie care-l urmeaza scurtat. Chirurgul retrage o parte din glanda mamara, din grasime si din piele. Ginecomastia se trateaza prin ablatia glandei mamare, practicata multumita unei incizii in lungimea areolei.Ginecomastiile esential grasoase pot fi tratate prin liposuctiune (aspirarea grasimii). Pacientul resimte dureri timp de 21 de zile. In caz de hipotrofie sau de absenta sanului (sanilor), chirurgul reconstruieste sanul implantand o proteza, carese pune fie in fata, fie in spatele muschiului pectoral. Proteza este constituita de cele mai multe ori dintr-un invelis de silicon solid gelificat, care este umplut cu silicon lichid sau umflat cu ser fiziologic. Amplasarea unei proteze se face fie prin incizia axilara, ceea ce permite plasarea protezei in spatele muschiului pectoral, fie prin perimetrul areolei – proteza fiind atunci plasata in spatele glandei mamare. In caz ca nu exista piele suficienta dupa o ablatie a sanului motivata de un cancer, poate fi necesar sa se corecteze lipsa de tesut prin utilizarea unei suprafete suplimentare de piele (lambou musculocutanat prelevat din alta parte a corpului, partile laterale, spatele sau abdomenul, de exemplu). Convalescenta – dureaza intre o saptamana si o luna. In caz de operatie pentru hipertrofie sau ptoza mamara, glanda mamara este sediul unui edem postoperator ce dispare treptat la capatul unei perioade care merge de la sase saptamani la aproximativ doua luni. Daca s-a pus o proteza pentru a creste volumul sanului, masajele postoperatorii mentin o „plutire” a acestuia. Senzatiile dureroase pricinuite de punerea protezelor dispar dupa cateva zile. Atunci cand incizia a fost facuta axilar, durerile postoperatorii sunt mai intense, amplasarea definitiva a protezei fiind atunci mai dificila si mai indelungata. Dupa tipurile de piele, cicatricele evolueaza in mod rapid sau mai putin rapid. Sensibilitatea mamara este diminuata timp de cateva luni, apoi se restabileste putin cate putin. In primele luni este preferabila purtarea unui sutien. Complicatii – Se poate forma un hematom. Daca el nu se reduce de la sine, va trebui evacuat chirurgical. In mai putin de 1% din cazuri se produce o infectie. Dupa gradul de gravitate aceasta poate merge de la o simpla respingere a firelor pana la un adevarat abces al sanului, care va trebui drenat chirurgical. Dupa operatie pot fi uneori vizibile cicatrice rosii si groase sau cicatrice destul de mari. Aceste cicatrice pot fi refacute dupa o a doua operatie, intre sase luni si un an dupa prima. Recidiva hipertrofiei mamare este posibila, dar reprezinta mai putin de 5% din cazuri. Calitatea pielii nefiind evaluabila inainte de operatie, sanii operati pot cadea din nou daca trama elastica a pielii care sustine sanul este de proasta calitate. In acest caz este, de asemenea, avuta in vedere o a doua operatie. Protezele mamare gonflabile pot eventual sa se dezumfle. Serul fiziologic se raspandeste atunci in organism. Fenomenul nu prezinta pericol, dar operatia trebuie reluata. Protezele mamare de silicon, al caror viitor ramane discutat, pot provoca „carcase” sau cicatrice fibroase, in jurul protezei. Prezenta unei carcase periprotetice tinde sa provoace o intarire a sanului, dar imbunatatirea calitatii protezelor a permis diminuarea considerabila a acestui risc: doar aproximativ 5% dintre operatii antreneaza actualmente formarea de carcase. Sinonime: mamoplastie, mastoplastie. Taguri: dureri abdomen, hematom, abces mamar, glanda mamara • Abuz, dependenta si intoxicatiiAccidentul vascular cerebralAcneeaADHDAfectiuni ale nervilor perifericiAfectiuni ale rinichilorAfectiuni ale sanilorAfectiuni ale urechiiAfectiuni asociate sarciniiAfectiunile cavitatii bucaleAfectiunile coloanei vertebraleAfectiunile colului uterinAfectiunile gambei si coapseiAfectiunile genunchiuluiAfectiunile gingiilorAfectiunile gleznei si picioruluiAfectiunile hipofizeiAfectiunile laringeluiAfectiunile membrului superiorAfectiunile pielii la copiiAfectiunile prostateiAfectiunile suprarenalelorAfectiunile tiroideiAfectiuni placentareAfectiuni respiratorii la copiiAgresiuni termiceAlcoolulAlergiileAlimentatia sanatoasaAlunite, negi si keratozeAmetelile si vertijulAnalize de laboratorAnemiileAnxietatea si fobiileAnxietate si atac de panicaApendicita si alte cauze de abdomen acutArta de a fi parinteArtritaArtrita reumatoidaAstmul bronsicAutismulAvortulBoala Alzheimer si alte boli degenerativeBoala Parkinson si alte boli extrapiramidaleBoli ale inimii si vaselorBoli ale sangeluiBoli ale venelorBoli cu transmitere sexualaBoli de pieleBoli ereditare si congenitaleBoli geneticeBoli genitale feminineBoli genitale masculineBoli intestinaleBolile aortei si ale arterelorBolile aparatului respiratorBolile pancreasuluiBolile valvelor cardiaceBronsiteBruxismulBulimie si anorexie, tulburari de alimentatieCancer al organelor genitaleCancer colorectal si analCancer de pieleCancer esofagian si gastricCancer hepatobiliarCancerulCancerul mamarCandidoza si alte infectii micoticeCardiopatia ischemica si Infarctul miocardicCaria dentaraCefaleea si migrenaChirurgie esteticaChirurgie orodentaraChirurgie plastica reparatorieChisturi ovarieneCiclul menstrualCockteiluri dieteticeColesterolul si triglicerideleColici si alte tulburari digestive la copiiConstipatia si diareea copiluluiCresterea si dezvoltarea copiilorCum sa te ingrijesti in sarcinaDantura copiilorDantura in sarcinaDepresia, tristetea patologicaDermatitaDeserturi dieteticeDeviatia de sept si rinoplastiaDiabetul gestationalDiabetul ZaharatDiabet Zaharat tip 1Diabet Zaharat tip 2DieteDiete de ingrasareDiete de mentinereDiete de slabitDisfunctii sexuale feminineDisfunctii sexuale masculineDiverseDroguri ale cotidianuluiDurerea si inflamatia gatuluiEducatia sexuala la copii si adolescentiEducatie pentru sanatateEndodontieEndometriozaEnurezis si alte tulburari sfincterieneEpilepsia si ConvulsiileEstetica dentaraEvolutia sarciniiExpunerea la radiatiiFaringita si amigdalitaFicatul si caile biliareFobiileFoliculita si FuruncululFrumusete si intretinereFumatul si efectele acestuiaGhid de interventii esteticeGlaucomulGripa si alte virozeGustariGutaHalucinogeneHemoroizii si fisura analaHepatite viraleHernia de disc si lombosciaticaHerniile abdominaleHipertensiunea arteriala (HTA)HomeopatiaHormonii si tulburarile endocrineHPV si cancerul de col uterinImagistica si endoscopiaImplantologieIncontinenta urinaraInfectia cu HIVInfectii ale pielii, tesutului subcutanat si muscularInfectii cu streptococi, stafilococi si alte bacteriiInfectii genitale feminineInfectiile urechiiInfectiile urinare la copiiInfectii urinareInfertilitate femininaInfertilitate masculinaInflamatiile ochilorIngrijirea paruluiIngrijirea pieliiInhalantiInsomnia si alte tulburari de somnInsuficienta cardiacaInsuficienta respiratorieIntoxicatiiIntoxicatii acute cliniceInvestigatiiInvestigatii in sarcinaLauziaLegislatia familieiLegislatia mediculuiLegislatia munciiLegislatia pacientuluiLegislatie medicalaLeucemii si limfoameLeziuni ale nervilor cranieniLiposuctia si liftingulLupusul si alte boli de colagenMalformatii congenitaleMedicamentele in sarcinaMedicina naturistaMeningita si alte infectii ale sistemului nervosMenopauzaMetode contraceptiveMorfinomimetice, Euforice si stupefianteMuscaturi si intepaturiNastereaNasul si sinusurileNeuropatiiNou nascutulNutritia copiilorOase si articulatii (membrele)ObezitateaObezitatea la copiiOboseala cronicaOrtodontieOsteoporozaParazitozePitiriazisPneumoniiPrim ajutorProcedee dermatocosmeticeProfilaxia in stomatologieProteticaPsihologia cupluluiPsihologie si psihoterapiePsoriazisRefluxul gastroesofagianRemedii naturisteRemedii pe baza de vin si struguriRemedii pentru afectiuni hepaticeRemedii pentru intreaga familieRemedii pentru oase si articulatiiRemedii pentru un par sanatosReproducerea umana asistataReteteRetete cu carneRetete cu legumeRetete cu pesteReumatisme degenerativeRevisteReviste pentru mediciReviste pentru pacientiRujeola si alte boli ale copilarieiSalateSanatatea mentalaSanatatea ochilorSanatate prin sportSarcina, nasterea si lauziaSchizofrenia si alte tulburari psihiceScleroza multiplaSex si erotismSifilis (Infectia cu Treponema pallidum)SinuzitaSpondilita anchilozantaStabilirea paternitatiiSteroizii anabolizantiStresul si sindromul de oboseala cronicaSubstante cu actiune deprimanta centralaSubstante cu actiune stimulanta centrala Substante psihoactive si toxicodependentaSupeSuplimente nutritiveTerapii complementareTetanosulToxice de razboiToxiinfectii alimentareTranspiratiaTraumatism craniocerebralTuberculozaTulburari de auzTulburari de coagulareTulburari de limbajTulburari de ritm si conducereTulburari de tranzit (diareea si constipatia)Tulburari de vedereTumori cerebraleUlcerul gastroduodenalUterul si probleme luiVaccinuri si vaccinariVaricela si zona zosterVarstreiaVitamine si minerale