In prezent familia Orthomyxoviridae este compusa din cinci genuri:

  1. Influenzavirus A
  2. Influenzavirus B
  3. Influenzavirus C
  4. Isavirus
  5. Thogotavirus

Genul Isavirus provoaca maladie la somonul atlantic (Salmo salar) — Anemia infectioasa a somonului. Cit somonul „salbatic” atit si cel crescut artificial este sensibil la infectie, precum si pastravul de munte (Salmo trutta), pastravul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) si scrumbie. Primele cazuri clinice a acestei maladii au fost observate la somonul atlantic in Norvegia, anul 1984. Au mai fost inregistrate cazuri in Canada (1996), Scotia (1998), Cili (1999), Faroe Islands (2000) si SUA (2001).

In 1996, Comitetul International de Clasificare si Taxonomie Virala a inclus in familia Orthomyxoviridae genul Thogotavirus, ce cuprinde virusuri cu proprietati similare virusurilor gripale, iar in 2000 a divizat genul Infuenzavirus in trei serotipuri Thogota, Dhori si Batken.

Genul Thogotavirus a fost izolat din capusele din Africa si Europa de Est. De asemenea a fost identificat in India, Rusia de Est, Egipt si Portugalia de Sud. Thogotavirus se poate replica cit in celulele capuselor atit a vertebratelor, dar de obicei este transmis de capuse. Este cunoscut ca in rezevoarele naturale oamenii se pot infecta cu acest virus care provoaca la ei febra si encifalita. Gazdele acestui virus sunt: capusele, tintarii, mamiferele (inclusiv omul).

Virusurile gripale: A, B, C

Caractere morfostructurale
Virusurile gripale A, B si C au o structura foarte apropiata. La microscopul electronic, virionii au aspect pleomorf, prezentindu-se fie ca forme sferice, cu diametrul de 80-120 nm, fie filamentoase. Virionii sint inveliti. Pe suprafata invelisului viral observindu-se numeroase proeminente, spicule cu dimensiuni de 10-14 nm lungime si 4-6 nm diametrul.

Virusul gripal C are structura exterioara de aspect reticulat, datorita unei glicoproteine specifice. Greutatea moleculara a vironului este de 250 000 kDa. Din punct de vedere biochimic, este constituit din ARN — 1%, proteine — 73%, lipide — 24% si carbohidrati — 6%. Inlaturind membrana lipidica virionul se desface in doua structuri componente principale: nucleocapsida si invelisul viral.

Nucleocapsida
Este alcatuita din ARN viral (genomul viral) si proteinele asociate: polimerazele PA (proteina acida), PB1 si PB2 (proteine bazice) si nucleoproteina. Nucleoproteina este suportul pe care se infasoara ARN-ul genomic.
Genomul
Este de tip ARN de sens negativ, segmentat. Numarul de segmente si lungimea lor sint diferite in functie de tipul viral: virusul gripal A si B au genomul constituit din 8 segmente, avind 13 600 si, respectiv, 14 600 de nucleotide, iar v. gripal C din 7 segmente de 12 900 nucleotide, care codifica 10 proteine virale. Fiecare segment genomic ARN codifica o singura proteina, exceptind segmentele 7 si 8 care codifica 2 proteine (virusul gripal A). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formind nucleocapsida. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica. Genomul viral constituie 2% din masa totala a virusului.
Proteinele principale ale virusurilor gripale
Virusul gripal A contine 9 proteine structurale si 1 proteina ne-structurala, virusul gripal B contine 9 proteine structurale si 2 ne-structurale, virusul gripal C contine 6 proteine structurale si 3 ne-structurale.
Denumirea proteinei Greutatea moleculara Segmentul ARN care codifica proteina Functii
PB1 87 000 1 Proteine asociate ARN-ului genomic viral, alcatuind un complex transcriptazic; rol in replicarea virala si spectrul de gazde.
PB2 87 000 1
PA 85 000 3
HA 75 000 4 Glicoproteina responsabila de initierea infectiei, spectrul de gazde si inducerea raspunsului imun protector.
NP 56 000 5 Alcatuieste impreuna cu ARN genomic ribonucleoproteina virala, astfel ca morfologic aceste doua componente nu se disting. Intre NP v. gripale A si B, omologia este de 47%.
NA 50 087 6 Glicoproteina invelisului viral, catalizeaza scindarea acidului sialic si patrunderea in celula; rol in spectrul de gazde. Absenta la v. gripal C.
HEF (v. gripal C) 105 000 4 Glicoproteina de invelis multifunctionala: HEF – hemaglutinina, esteraza, factor de fuziune.
82 000
10 000
NB (v. gripal B) 18 000 6 Se presupune ca are rolul de canal ionic.
M1 28 000 7 Mentine stabilitatea virionului. Controleaza activitatea ARN-ului polimerazei. Participa la asamblarea virionului.
M2 14 000 7 Functie de canal ionic.
BM2 (v. gripal B) 17 000 7 Necesara ciclului infectant.
CM2 (v. gripal C) 18 000 6 Activitate similara M2 la v. gripal A.
NS1 26 000 8 roteina structurala. Controleaza transportul ARNm din nucleu.
NS2 14 000 8 Asociata cu M1.
Invelisul viral
Derivat din membrana celulei gazda imbraca ribonuceloproteina virala. Structura invelisului viral este determinata de prezenta proteinelor virale specifice de suprafata si proteinele matrita.
Proteinele de suprafata sint
Hemaglutinina (HA) si Neuraminidaza (NA), care reprezinta glicoproteine integrale de membrana, proeminente la exteriorul virionului ca niste spicule. Atit HA, cit si NA strabat invelisul viral, segmentele lor interne fiind hidrofobe. Ambele glicoproteine au in componenta numeroase glucide (glucozamina, fucoza, galactoza si manoza). De asemenea, aceste proteine se prezinta si ca principalii antigeni ai virionului.

Proteinele matrita (M) — componente al stratului intern proteinolipidic al invelisului viral, de natura fosfolipidica.

Functii

  1. Confera stabilitatea structurala a virionului.
  2. Rol de canal ionic, care face posibila intrarea protonilor in virion si decapsidarea lui. Actiunea inhibitoare a remantadinei se datoreaza anume blocarii acestor canale ionice. Mutatiile in acest domeniu determina rezistenta la remantadina.
  3. Participa la asamblarea virionului, interactionind cu HA si NA.

Sistemul internaţional de codare a virusurilor gripale

Nomenclatura virusurilor gripale foloseste un sistem international de codare. Aceasta indica: tipul virusului, gazda de origine (pentru tulpini animale ale tipului A), originea geografica, numarul tulpinii, anul izolarii, subtipul antigenic.

De exemplu: A/Bangkok/1/79(H3N2) este un virus de tip A, izolat in Bangkok in 1979; A/Beijing/32/92 (H3N2) — este un virus de tip A, izolat in Beijing in 1992.

Rezistenta la agenti fizici si chimici

Virusul gripal este rezistent la temperaturile joase si are o rezistenta redusa la temperaturile inalte. El i-si pierde infectivitatea la temperatura de + 56°С timp de 20-30 min, precum si la expunerea de radiatii ultrafiolete si gamma. Datorita invelisului bogat de lipide virusii sint inactivati de solventi organici, formol si β — propiolactona. Preparatele dezinfectante provoaca distrugerea imediata, in special preparatele cu clor.

Pentru a pastra infectivitatea virusului pentru perioade scurte de timp materialul pentru izolare se pastreaza la temperatura de +4°С, iar pentru perioade mari de timp el se conserveaza la temperaturi de -70 oC sau se liofilizeaza.

Tulpinile aviare, inclusiv virusul A(H5N1) sint mai rezistente la temperaturi inalte si la pH acid decit alti virusi gripali. Aceasta s-ar datora adaptarii virusului la gazda, deoarece temperatura corpului la pasari este mai mare decit la om si constitue +40 oC, iar la rate virusii gripali sint enterotropi, traversind segmentele superioare digestive cu pH scazut.

Calea de transmitere

Calea de transmitere – aerogenă.
Prin tuse, strănut, vorbit, din rinofaringele bolnavului sau al purtătorului de virus sînt eliberate particule de secreţii / salivă (picături Pflugge) cu microfloră patogenă, inclusiv virusul gripal. Pe o perioadă scurtă de timp în jurul bolnavului se creează o zonă contaminată cu concentraţii enorme de particule de aerosoli. Numărul particulelor eliminate este în funcţie de puterea şi frecvenţa actelor fiziologice de tuse, strănut, vorbire.

Acte fiziologice Cantitatea particulelor (mii)
Tuse, intensitate moderată 100 – 800
Strănut, moderat cu gura închisă 10 – 15
Strănut puternic cu gura deschisă 10 – 50

Acoperirea gurii la strănut şi tuse, micşorează eliberarea particulelor de aerosoli de 10-70 ori.

Calea indirectă de transmitere – prin obiecte contaminate recent cu secreţii respiratorii. Transmiterea pe această cale se întîlneşte mai rar, datorită rezistenţei mici a virusului în mediu ambiant.

Poarta de intrare: mucoasa căilor respiratorii superioare.

14/11/2009

Statistica._____________ Gripa pandemica în lume. Date cumulative OMS.

  • confirmate: 482 000
  • decese: 6 071