Infectiile tractului urinar

(ITU) sunt cauzate de proliferarea anormala a agentilor patogeni in aparatul urinar.

Infectiile tractului urinar
Aparatul urinar este compus din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii, organe pereche de forma unor boabe de fasole situate in abdomenul superior, asigura filtrarea sangelui si permit eliminarea toxinelor. Ei joaca de asemenea un rol important in reglarea presiunii sangvine. Ureterele transporta urina de la rinichi la vezica urinara, unde este depozitata inainte de a fi evacuata prin uretra. Toate aceste componente ale aparatului urinar  pot fi  infectate, dar majoritatea infectiilor afecteaza tractul urinar inferior -uretra si vezica urinara.
Incidenta infectiilor de tract urinar e mai mare in cazul femeilor; 50% din acestea suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de ITU. La femei, proximitatea dintre anus si meatul urinar (orificiul extern al uretrei) faciliteaza accesul la uretra a bacteriilor intestinale cu provenienta rectala. In plus, uretra femeii, mai scurta decat cea a barbatului faciliteaza contaminarea vezicii de catre bacterii. La genul feminin creste in mod considerabil riscul aparitiei unei infectii. De altfel, sarcina si utilizarea unei diafragme drept metoda contraceptiva cresc suplimentar riscul de infectii urinare.
Barbatii tineri  rareori au infectii urinare. In schimb, barbatii peste 50 ani cu afectiuni ale prostatei (hipertrofia sau inflamatia prostatei, care impiedica golirea completa a vezicii) sunt mai expusi riscului de infectii urinare.
La copii, infectiile urinare sunt mai rare, afectand cca 2% din populatia pediatrica. Infectiile tractului urinar pot fi semnul unei anomalii anatomice a aparatului urinar ce necesita tratament pentru a evita ca tulburarile urinare sa devina cronice.

Tipuri de infectii urinare:

Se disting trei tipuri de infectii urinare, in functie de localizarea infectiei:

Cistita – inflamatie a vezicii urinare.Cea mai frecventa forma de infectie urinara, cistita afecteaza aproape in totalitate numai femei. In majoritatea cazurilor, e provocata de proliferarea bacteriilor de tipul E. Coli, cu provenienta din zona anala. Toate obstacolele care impiedica golirea vezicii cresc riscul de cistita. Cistita e in general insotita de uretrita (inflamatia uretrei).

Uretrita – infectia uretrei (canalul care leaga vezica de meatul urinar). Este o boala cu transmitere pe cale sexuala (BTS) frecventa la barbati, dar poate surveni rar si la femei. Diferiti agenti infectiosi pot cauza uretrita, dintre care cei mai comuni sunt chlamydia si gonococul (uretrita gonococica sau blenoragia).

Pielonefrita – este inflamatia bazinetului si a rinichiului, rezultata in urma unei infectii bacteriene. Poate fi o complicatie a unei cistite netratate, care a permis proliferarea bacteriilor de la vezica urinara la rinichi. Pielonefrita acuta survine mai des la femei, indeosebi la gravide.

Pacientii cu boli cronice ale cailor urinare sau malformatii sunt predispusi la infectii recurente. Deseori, aceste probleme sunt agravate de interventiile din mediul spitalicesc, precum utilizarea unei sonde uretrale (cateter) pentru drenarea urinei.

Cauze

Infectiile tractului urinar sunt cauzate de patrunderea bacteriilor in tractul urinar si de proliferarea lor la nivelul vezicii. Sistemul urinar are proprietati antibacteriene – care inhiba multiplicarea bacteriilor. Totusi, o serie de factori cresc riscul ca bacteriile sa patrunda in tractul urinar, determinand infectii la acest nivel.

Prezenta bacteriilor in urina (bacteriurie) nu este intotdeauna sinonima cu o infectie a cailor urinare. La unele persoane, in special la varstnici, bacteriile pot fi prezente in urina, in absenta semnelor si simptomelor unei infectii. Aceasta situatie, numite bacteriurie asimptomatica, nu necesita instituirea unui tratament.

Cista poate surveni la femei dupa raporturile sexuale. Dar chiar si femeile inactive sexual sunt predispuse la infectiile urinare joase, datorita proximitatii dintre anus si meatul urinar (orificiul extern al uretrei) ce faciliteaza accesul la uretra a bacteriilor intestinale cu provenienta rectala. Majoritatea cazurilor de cistita sunt cauzate de Escherichia coli (E. coli), o bacterie care se gaseste in mod normal in tractul gastrointestinal.
In cazul unei uretrite, microorganismele responsabile de infectii ale rinichiului sau vezicii urinare, pot cauza si infectii ale uretrei. In plus, datorita proximitatii dintre uretra si vagin, bolile cu transmitere sexuala (BTS), precum virusul herpes simplex si chlamydia sunt posibila cauză cauze ale uretritei.
 La barbati, uretrita e deseori rezultatul proliferarii unor bacterii transmise pe cale sexuala. Majoritatea infectiilor sunt cauzate de N. gonorrheae si de chlamydia.

Diagnosticul

Se bazeaza pe examenul citobacteriologic al urinei (ECBU) care permite punerea in evidenta a germenului responsabil de aparitia infectiei urinare. Prelevarea urinei se face in conditii speciale (urinare intr-un recipient steril dupa o toaleta locala riguroasa si recoltarea urinei din jetul intermediar). Gravitatea infectiei este determinata de numarul germenilor, care trebuie sa depaseasca 100 000/ ml de urina pentru afirmarea diagnosticului de infectie urinara.

Acest examen este urmat de antibiograma – examen ce determina gradul de sensibilitate al germenilor la diferite antibiotice.

Profilaxia
– consumul de lichide, in special apa. Se recomanda consumul a cel putin 6 -8 pahare de lichid  pe zi.
– efectuarea de mictiuni frecvente, fara intarzierea lor prea mult timp
La femei :
– cea mai buna metoda de prevenire a infectiilor tractului urinar la femei este stergerea din fata in spate dupa folosirea toaletei, pentru a impiedica contaminarea uretrei cu bacteriile ce provin din regiunea anala.
– urinarea la scurt timp dupa un raport sexual
– toaleta zilnica a regiunii anale si vulvare, in special inainte de raporturile sexuale
– evitarea utilizarii de produse agresive pentru igiena intima, deoarece pot irita mucoasa uretrei, provocand simptome asemanatoare celor ale unei ITU. Produsele utilizate in acest scop trebuie sa aiba un pH neutru.
– in cazul unor frecventii cauzate de utilizarea unei diafragme, se recomanda schimbarea metodei contraceptive.
La barbati:
Infectiile urinare la barbati sunt mai dificil de prevenit. Se recomanda consumul de lichide pentru a mentine jetul urinar normal. Daca e cazul, trebuie tratate afectiunile prostatei. Uretrita poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului in timpul relatiilor sexuale cu o partenera noua. Inflamatia uretrei este frecventa la barbatii care contracta o boala cu transmitere sexuala (chlamydia sau gonorrheae).

Semne si simptome

– dureri sau arsuri in timpul mictiunii
– frecventa mare a mictiunilor intr-o zi (uneori necesitatea de a urina survine si noaptea)
– nevoia imperioasa de a urina, cu emisia unei cantitati mici de urina
– urina tulbure, cu un miros dezagreabil
– senzatia de presiune in abdomenul inferior
– uneori, prezenta sangelui in urina (hematurie)
   Fiecare tip de ITU provoaca semne si simptome specifice, in functie de localizarea infectiei:
Pielonefrita (inflamatia rinichiului):
– dureri lombare
– frisoane
– febra
– varsaturi

Cistita (inflamatia vezicii urinare):
– senzatie de presiune pelvica
– discomfort la nivelul abdomenului inferior
– mictiuni frecvente si dureroase
– urina cu miros dezagreabil

Uretrita (inflamatia uretrei):
– senzatie de arsura in timpul mictiunii
– secretie uretrala , la barbati

La copii, infectia urinara se traduce printr-o enurezie (emisie involuntara sau inconstienta de urina in timpul noptii) si prin dureri (care se manifesta prin plansete) in momentul urinarii. 

Factori de risc

Anatomia sistemului urinar feminin creste in mod considerabil riscul aparitiei unei infectii a tractului urinar. Uretra femeii e mai scurta decat cea a barbatului, facilitand contaminarea vezicii de catre bacterii. Astfel se explica faptul ca incidenta infectiilor de tract urinar e mai mare in cazul femeilor; 50% din acestea suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de ITU.
La femei
– Igiena genitala deficitara. Regiunea anala si genitala trebuie spalate frecvent, pentru a impiedica proliferarea bacteriilor. Dupa folosirea toaletei, sensul de sters este dinspre fata spre spate, prentru a nu contamina uretra cu bacteriile ce provin din regiunea anala.
– Relatiile sexuale – cauzeaza introducerea in uretra a germenilor din vagin.
– Utilizarea unei diafragme drept metoda contraceptiva – duce la comprimarea uretrei, ceea ce impiedica golirea completa a vezicii urinare, favorizand infectiile.
– Utilizarea spermicidelor – acestea pot modifica mediul vaginal, favorizand dezvoltarea bacteriilor care provoaca ITU.
– Menopauza – prin scaderea nivelului de estrogen, tesuturile vaginului, uretrei si vezicii urinare devin mai fragile
La barbati
– orice obstacol pe traiectul cailor urinare – inflamatia prostatei, calculi renali
– utilizarea prelungita a unei sonde uretrale (cateter)

La ambele sexe

– varsta
-diabetul sau orice boala cronica ce poate duce la afectarea sistemului imunitar
– medicamentele care suprima reactiile sistemului imunitar (corticoterapia sau chimioterapia)
– istoricul familial pozitiv pentru infectii recurente ale tractului urinar

Categorii de persoane cu risc crescut

– femeile, in special cele active sexual
– barbatii care sufera de o hipertrofie benigna a prostatei (adenom) sau de o prostatita. Atunci cand volumul adenomei creste, prostata comprima uretra, incetind evacuarea urinei.
– femeile insarcinate prezinta un risc crescut de ITU datorita presiunii exercitate de bebelus asupra sistemului urinar, dar si datorita modificarilor hormonale inerente sarcinii
– femeile care sufera de o vaginita cauzata de scaderea nivelului de estrogeni, dupa menopauza
– persoanele diabetice, datorita nivelului ridicat de glucoza in urina – acesta constituie un mediu favorabil proliferarii bacteriilor si provoaca o sensibilitate crescuta la infectii
– bolnavii care utilizeaza o sonda uretrala. Bacteriile se servesc de suprafata tubului pentru a infecta tractul urinar. Contractate uneori in spital, aceste bacterii pot dezvolta o anumita rezistenta, necesitand administrarea unor antibiotice mai puternice.
– persoanele cu o anomalie structurala a cailor urinare, cele cu calculi renali sau cu diverse tulburari neurologice

 

Tratamentul general al infectiilor urinare
Infectiile tractului urinar de origine bacteriana se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Alegerea acestora se face in functie de rezultatele analizelor de urina. Antibioticele pot fi administrate intr-o doza unica sau intr-un regim de trei, sapte sau 14 zile.

In general simptomele dispar dupa 24 – 48 ore. Dar e foarte important ca durata tratamentului sa fie strict respectata. Daca antibioticul ales nu e eficient dupa 48 ore, trebuie informat medicul, in vederea alegerii unui alt medicament.
In cazul femeilor insarcinate, depistarea infectiilor urinare se face sistematic. Este foarte important ca in timpul unei sarcini prezenta unei ITU sa fie decelata iar, daca este cazul, infectia sa fie tratata. In 30% din cazuri, infectia se poate propaga la rinichi, existand posibilitatea unei nasteri premature.

Tratamentul infectiilor urinare grave

Barbatii de toate varstele, femeile cu infectii recurente si copiii trebuie trimisi la  urolog, pentru a efectua analize suplimentare. In cazul unei obstructii a sistemului urinar, administrarea de antibiotice trebuie sa fie insotita de tratamentul cauzei obstructiei (prostata hipertrofiata, anomalie anatomica, calculi renali, etc.)

In infectiile intraspitalicesti (prin intermediul unei sonde uretrale sau a unei interventii chirurgicale), tratamentul e mai complicat datorita rezistentei crescute a bacteriilor la antibioticele comune. Medicul va prescrie antibiotice adecvate, pe baza rezultatelor culturii bacteriene realizate pe proba de urina. Riscul unei infectii contractate printr-o sonda uretrala poate fi redus prin utilizarea unui sistem etans si steril de colectare a urinei, a unguentelor antiseptice si prin luarea de antibiotice pe termen scurt.

Persoanele care prezinta dureri sau o senzatie de presiune in abdomenul inferior pot reduce aceste simptome prin luarea de analgezice. O compresa calda plasata pe abdomen poate produce acelasi efect.

Important. Pacientii cu infectii urinare trebuie sa evite temporar cafeaua, alcoolul, bauturile carbogazoase ce contin cafeina si sucurile de citrice. Alimentele condimentate trebuie de asemenea evitatea pana la vindecarea infectiei. Aceste alimente irita vezica urinara, determinand mictiuni si mai frecvente.

Complicatii
Consultarea medicului imediat dupa manifestarea semnelor de infectie urinara e obligatorie. Daca infectia nu e tratata, agentul infectios continua să se multiplice, invadand caile urinare. Acest lucru poate duce la probleme grave ale rinichilor, printre care pielonefrita sau calculii renali. In mod exceptional, o infectie a tractului urinar se poate agrava, determinand o septicemie sau o insuficienta renala.

 Cistita

Cistita – o inflamatie sau o infectie a vezicii urinare. Atunci cand e cauzata de o infectie bacteriana, cistita face parte din grupul infectiilor tractului urinar (ITU).
Cistita poate deveni o problema grava de sanatate atunci cand infectia se extinde la rinichi.
Cistita debuteaza in general atunci cand bacteriile patrund in tractul urinar prin uretra, canalul prin care se elimina urina din organism. De aici, bacteriile se fixeaza pe peretele vezicii si se multiplică. Mai rar, bacteriile pot ajunge la vezica urinara avand ca sursa o infectie din alta regiune a corpului.
Infectiile urinare sunt mult mai frecvente la diabetici, la femeile tinere in perioada de activitate sexuala si la gravide. In acest ultim caz, cistita se poate afla la originea unor contractii uterine ce pot declansa o nastere prematura.
Tratamentul cistitei consta in general in administrarea de antibiotice. Cistita, ca si alte infectii ale tractului urinar pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri simple de igiena.

Cauze:
In majoritatea cazurilor, cistita este secundara unei infectii cu bacterii (Escherichia coli, sau Proteus mirabilis) si mai rar, cu ciuperci (Candida albicans). Aparatul urinar este creat astfel incat sa lupte impotriva agentilor patogeni, iar urina are proprietati antibacteriene (care inhiba proliferarea bacteriilor). Totusi, anumiti factori cresc riscul multiplicarii bacteriilor si aparitia unei infectii.

Alte cauze ale cistitei sunt reprezentate de o evacuare deficitara a urinei din vezica, datorita unor obstacole ce impiedica eliminarea normala a urinei: ingustarea sau un diverticul al uretrei, prezenta unor calculi vezicali sau o tumora a vezicii.

Relatiile sexuale se pot afla la originea inocularii in uretra (canalul ce transporta urina de la vezica spre exterior) a germenilor din vagin. Dar, si femeile fara activitate sexuala sunt susceptibile la infectii ale tractului urinar inferior.

La barbati, cauza poate fi un obstacol la nivelul prostatei (un adenom).

Semne si simptome:
– dureri intense sub forma de arsuri in momentul mictiunii (emisia urinei)
– nevoia imperioasa de a urina (mictiuni imperioase) cu emisia unei cantitati mici de urina (cateva picaturi)
– polakiurie (mictiuni frecvente)
– senzatia de presiune in abdomenul inferior
– senzatia de plenitudine vezicala, cauzata de iritarea vezicii urinare
– urina urat mirositoare, contine uneori puroi (piurie)
– prezenta de sange in urina (hematurie), uneori observata de catre bolnav. Aceasta hematurie apare dupa emisia urinei (hematurie terminala) si este legata de inflamatia vezicii urinare.
– urina tulbure
– absenta febrei

La copii, noi episoade de enurezie (emisie de urina in timpul noptii) pot fi un semn al unei infectii urinare.

Insuficienţa renală

Cauze

Un numar de boli si conditii speciale pot face ca rinichii sa inceteze sa mai functioneze in mod normal. Un pacient poate face insuficienta renala acuta daca acesta:
-a pierdut o cantitate mare de sange. Aceasta situatie poate aparea din cauza unei raniri grave sau unei interventii chirurgicale majore. S-a deshidratat din cauza ca a vomitat sau din cauza excesului de diuretice
-are o afectiune cardiaca serioasa, ca insuficienta cardiaca, infarct miocardic, aritmie (ritm cardiac anormal), valori tensionale mari, endocardita, valvulopatie sau tamponada cardiaca
-are o afectiune care poate afecta rinichii sau ficatul, ca de exemplu sindrom nefrotic, ciroza hepatica, lupus eritematos sistemic sau o alta boala care cauzeaza inflamatia vaselor sanguine (vasculita)
-are alta afectiune serioasa, ca malnutritie severa, arsuri, o vatamare grava sau sindrom de strivire sau o infectie grava (sepsis)
-a folosit medicamente care pot afecta rinichii, inclusiv antibiotice ca gentamicina sau streptomicina, inhibitori de enzima de conversie pentru valorile tensionale mari, antiinflamatoare nesteroidiene ca aspirina sau ibuprofenul sau substante de contrast folosite in unele investigatii cu raze X
-are o obstructie brusca la un anumit nivel pe traiectul urinar care blocheaza eliminarea urinii din rinichi. Litiaza renala, tumorile, o injurie a tractului urinar sau o prostata marita de volum pot cauza blocaje.

 

 

Simptome

Insuficienta renala acuta adesea nu cauzeaza simptome pe care pacientul sa le poata observa. Daca pacientul se afla in spital, investigatiile efectuate pentru alte afectiuni pot detecta si afectarea rinichilor. Cand apar simptomele, acestea pot fi :
-edematierea (umflarea) picioarelor si a labei picioarelor
-productia mica de urina sau lipsa ei (oligoanurie)
-senzatie de sete si gura uscata
tahicardie (ritm cardiac accelerat)
senzatia de ameteala cand pacientul sta in picioare
-inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata si varsaturi
– confuzie, anxietate, neliniste sau somnolenta.
-durere pe una din parti, chiar sub cutia toracica si pana la nivelul taliei (dureri in flancuri).
Simptomele pot ajuta la determinarea tipului de insuficienta renala.
Deshidratarea severa, o cauza frecventa a insuficientei renale acute prerenale, poate cauza senzatia de sete, lipsa dexteritatii (coordonarii) sau senzatia de lesin si un puls rapid si slab.
O obstructie a tractului urinar, care cauzeaza insuficienta renala acuta postrenala, poate cauza dureri in flancuri sau in lojele renale, sange in urina (hematurie) sau reducerea productiei urinare (oligurie).
Sindromul uremic (uremia) este o complicatie serioasa a unei insuficiente renale acute prelungite si severa. El poate cauza ameteli severe, confuzie, convulsii, ritm cardiac neregulat si acumularea de lichid in plamani (edem pulmonar).

Mecanism fiziopatogenetic

Insuficienta renala acuta se dezvolta in interval de cateva ore pana la cateva zile cand rinichii isi pierd abilitatea de a elimina produsii de metabolism si excesul de lichide din organism. Cauza cea mai frecventa este reducerea fluxului sanguin spre rinichi, fie din cauza deshidratarii, unei operatii, unei infectii severe sau unei injurii (raniri). Cand scade fluxul sanguin spre rinichi, produsii de metabolism si excesul de lichid nu sunt eliminate in mod adecvat din organism.
Tratamentul poate rezolva insuficienta renala acuta in cateva zile sau saptamani.
Dar la unele persoane se produc alterari permanente a structurii rinichilor care conduc la insuficienta renala cronica. Un mic procent din acestia vor fi nevoiti sa faca dializa in mod regulat sau transplant de rinichi.
Daca insuficienta renala acuta nu este tratata, se pot dezvolta complicatii care afecteaza intregul organism. Printre acestea se numara:
-infectia. Este una din cele mai frecvente complicatii din cauza faptului ca sistemul imunitar al pacientului nu mai functioneaza corect
– sindromul uremic (uremia). Poate cauza ameteli puternice, confuzie, convulsii, ritm cardiac neregulat si acumulare de lichid in plamani (edem pulmonar)
– cresterea potasiului in sange (hiperkaliemie). Aceasta poate duce la probleme cardiace serioase.
Aproape jumatate din persoanele care au dezvoltat insuficienta renala acuta isi revin si majoritatea au o functie renala suficienta pentru a duce o viata normala.
Persoanele mai in varsta si cele care au probleme medicale serioase e mai putin probabil sa isi recapete starea de sanatate anterioara. Cei care decedeaza, o fac din cauza afectiunii care a cauzat insuficienta renala si nu din cauza insuficientei renale insasi.

Factori de risc

Persoanele care au anumite afectiuni sau boli si care sunt mai in varsta sunt mai susceptibile sa faca insuficienta renala acuta. Afectiunile care pot creste riscul sunt :
-existenta unei boli a rinichilor sau a ficatului ca sindromul nefrotic sau ciroza hepatica
diabetul zaharat
insuficienta cardiaca
hipertensiunea arteriala
obezitatea.
Insuficienta renala acuta apare de obicei la persoane care sunt deja bolnave grav si se afla in spital sau la terapie intensiva. Persoanele care au avut o interventie chirurgicala cardiaca sau abdominala sau transplant de maduva au un risc mai mare.

Consultul de specialitate

Insuficienta renala acuta este de obicei diagnosticata in timpul unei spitalizari pentru o alta afectiune. Aproximativ 30% dintre persoanele diagnosticate cu insuficienta renala acuta sunt intr-o unitate de terapie intensiva.
Trebuie consultat medicul specialist in regim de urgenta daca pacientul nu a urinat deloc in ultimele 24 de ore.
Trebuieefectuat consultul medical daca pacientul:
-are probleme cu urinatul
-urineaza cu sange (hematurie)
-in mod constant urineaza mult mai putin decat in mod normal
-are semne de boala cronica renala, ca de exemplu scaderea in greutate, greturi si varsaturi, edematiere sau senzatie de oboseala.

Expectativa vigilenta

O abordare de tipul temporizarii adresabilitatii catre medic nu este de preferat in cazul insuficientei renale acute. Daca o persoana a fost diagnosticata cu sau ar putea avea insuficienta renala acuta, aceasta trebuie sa se trateze. Medicul specialist va lua masuri pentru a creste fluxul sanguin catre rinichi si pentru a sustine rinichii pana cand acestia vor incepe sa functioneze normal.

Medici specialisti recomandati

Urmatorii medici specialisti pot pune un diagnostic de insuficienta renala acuta:
-medicul de familie
-medicul specialist internist
-medicul specialist pediatric
-medicul specialist nefrolog.
Pacientul poate fi tratat de medicul specialist nefrolog sau internist in functie de severitatea insuficientei renale acute. Daca pacientul se afla intr-o unitate de terapie intensiva unde s-a diagnosticat insuficienta renala, acesta va fi tratat cel mai probabil de catre un medic nefrolog.

Investigatii

Medicul specialist va incepe evaluarea pacientului cu insuficienta renala acuta prin realizarea unei anamneze si a unui examen obiectiv. Aceasta include o trecere in revista a antecedentelor medicale si a istoricului spitalizarilor (daca pacientul este spitalizat in acel moment), o inregistrare a medicamentelor pe care pacientul le-a luat si o evaluare a altor conditii care ar putea cauza aparitia insuficientei renale acute. Cand insuficienta renala acuta este suspectata, o evaluare completa este necesara pentru:
-a determina cauza insuficientei renale. Aceasta este o parte importanta a diagnosticului. Hotararea tratamentului si sansele de recuperare depind de obicei de cauzele insuficientei renale. Identificarea cauzei este uneori dificila si necesita multe investigatii
-a evalua rinichiul functional ramas
-a detecta si trata orice complicatie care ar fi putut sa apara.

 

Teste de laborator

Analizele de sange si urina sunt realizate de rutina pentru a evalua insuficienta renala acuta. Ele pot detecta valori ridicate a produsilor de metabolism in sange si un dezechilibru chimic in organism si pot ajuta diagnosticarea si evidentierea unor boli sau infectii.
Analizele de sange si urina pot include:
creatinina serica. O crestere a nivelului creatininei in sange (creatininei serice) este de obicei primul semn al insuficientei renale acute. Testarea repetata a nivelului creatininei poate ajuta la monitorizarea progresiei insuficientei renale si la determinarea eficientei tratamentului. In cazul insuficientei renale acute prerenale, de exemplu, nivelul creatininei serice va reveni rapid la normal odata ce fluxul sanguin sau depletia volemica (pierderea de lichide) sunt refacute
clearance-ul creatininei. Acesta estimeaza cat rinichi functional a ramas prin comparatia nivelului creatininei din sange cu nivelul creatininei din urina. Cand rinichii nu mai functioneaza normal, nivelul creatininei sanguine poate creste in timp ce nivelul creatininei urinare poate scadea
BUN reprezinta partea de azot care se gaseste in uree, fiind un indicator al retentiei azotate (azotemia). Cand insuficienta renala acuta este prezenta, nivelul de BUN creste. Electrolitii sanguini testati sunt calciul, potasiul si sodiul.
hemoleucograma (HLG). Hemoleucograma furnizeaza informatii importante despre celulele rosii, celulele albe si despre plachetele sanguine. Poate fi folosita pentru a cauta boli sau infectii care ar putea cauza insuficienta renala
– alte teste sanguine, ca viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau anticorpii antinucleari (ANA) pot fi folosite pentru a diagnostica o infectie, o boala autoimuna sau alte afectiuni, daca antecedentele personale si simptomele pacientului sugereaza ca una din aceste afectiuni ar putea fi prezenta.

Analizele de urina efectuate:

– rezultatele analizelor urinare pot furniza de asemeni informatii despre sedimentul urinar, care este util pentru a evalua insuficienta renala acuta intrinseca (de cauza renala)
– eozinofilele urinare (un tip de celule albe). Existenta eozinofilelor in urina poate indica o reactie alergica care distruge rinichiul. Adesea reactia alergica este cauzata de un medicament.
– fractiunea de sodiu excretata in urina (FeNa). Aceasta examinare poate ajuta in diferentierea insuficientei renale prerenale, unde nu exista leziuni la nivelul rinichiului, de insuficienta renala de cauza renala (intrinseca). Masoara capacitatea rinichiului de a elimina sodiul (Na), bazandu-se pe nivelele de sodiu si creatinina atat din urina, cat si din sange
– urina colectata pe 24 de ore. Productia de urina este masurata pe o perioada de 24 de ore. Uneori este necesara o sonda pentru a colecta corect toata urina produsa. Reducerea productiei de urina poate sau nu saapara odata cu insuficienta renala, depinzand de cauza. Masurarea atenta a productiei urinare de-a lungul timpului, poate de asemeni ajuta la monitorizarea echilibrului lichidelor la o persoana cu insuficienta renala.

 

Teste imagistice

Testele imagistice pot fi folosite pentru a determina daca insuficienta renala este acuta sau cronica si pentru a cauta o obstructie pe traiectul urinar. Testele imagistice cel mai frecvent folosite in acest scop sunt:
-ultrasonografia abdominala
tomografia computerizata
-radiografia abdominala sau urografia care poate fi folosita cand se suspecteaza o piatra la rinichi (litiaza renala).
Daca se considera ca obstructia se afla la baza insuficientei renale acute postrenale, pot fi necesare teste mai detaliate pentru a determina localizarea si cauza obstructiei. Aceste examinari le pot include pe cele de mai sus si de asemeni:
-pielografia retrograda
rezonanta magnetica nucleara
-scintigrafia renala. Poate ajuta in evaluarea fluxului sanguin renal (daca este normal) sau pentru a determina daca este prezenta o obstructie.

Tratament – Generalitati

Scopurile tratamentului insuficientei renale acute sunt:
-corectarea sau tratarea cauzei care sta la baza insuficientei renale acute
-sustinerea rinichilor pana cand ei s-au vindecat si pot functiona normal
-prevenirea sau tratarea oricaror complicatii cauzate de insuficienta renala acuta
-tratarea cauzei.
Deoarece tratamentul insuficientei renale acute depinde de ceea ce a produs-o, tratamentul este variat si complex. Medicul poate fi nevoit sa:
– inlocuiasca pierderile de lichide, ca de exemplu apa, sangele si plasma si sa refaca fluxul sanguin spre rinichi. In cazul insuficientei renale acute prerenale cauzata de deshidratare sau de pierderi de sange, de exemplu, functia rinichilor poate sa se imbunatateasca rapid odata ce aceste pierderi au fost recuperate
– intrerupta administrarea oricaror medicamente care ar putea cauza insuficienta. Printre acestea s-ar putea numara unele antibiotice, antialgicele (antiinflamatoarele nesteroidiene) ca aspirina sau ibuprofenul, antihipertensivele si medicamentele folosite pentru a trata cancerul (citostaticele)
– trateze afectiunea renala care cauzeaza leziuni rinichilor (insuficienta renala acuta intrinseca) folosind tranfuzii de plasma, glucocorticoizi (ca de exemplu cortizon) sau alte medicamente, depinzand de fiecare afectiune in parte
– sa foloseasca medicamente pentru a bloca sistemul imunitar (imunosupresoare), ca ciclofosfamida, cand o boala autoimuna cauzeaza insuficienta renala acuta. Aceste afectiuni includ lupusul eritematos sistemic si alte boli care pot produce inflamarea vaselor sanguine (vasculita)
– inlature sau sa ocoleasca o obstructie a tractului urinar (insuficienta renala acuta postrenala). Functia renala revine rapid la normal odata ce obstructia a fost inlaturata si urina se poate elimina din rinichi. Unele obstructii, ca litiaza renala, pot fi inlaturate. Daca obstructia nu poate fi inlaturata, traiectul de eliminare a urinii poate fi deviat folosind un cateter sau alta metoda. Daca vezica urinara nu se evacueaza corect, plasarea unei sonde urinare pentru a usura procesul poate duce la disparitia simptomelor si permite rinichilor sa-si reia functia normala.

Sustinerea functiei renale

Sustinerea functiei renale cand pacientul are insuficienta renala acuta poate fi dificila. Majoritatea pacientilor care fac insuficienta renala acuta sunt deja spitalizati si tratati pentru alta problema medicala si pot avea deja o afectiune grava inainte sa dezvolte insuficienta renala acuta. Tratarea afectiunii primare poate agrava insuficienta renala acuta.
Odata cu cresterea produsilor de catabolism in sange si a retentiei lichide, insuficienta renala acuta poate deveni severa, apar complicatii care pun viata in pericol ca sindromul uremic (uremia) si infectia (sepsis). Este foarte important sa se controleze primele complicatiile, ca retentia de lichide, dezechilibrul chimic si anemia, astfel incat complicatiile mai serioase sa nu se dezvolte.

Sustinerea rinichilor astfel incat acestia sa se poata vindeca cuprinde o gestionare atenta a:
-ingestiei de lichide. Lichidele pierdute prin deshidratare sau prin hemoragii trebuie refacute, dar ingestia lor trebuie limitata pentru a evita hiperhidratarea
-alimentatiei. O dieta speciala cu restrictia ingestiei de lichide poate fi folosita pentru a satisface nevoile nutritionale fara a solicita foarte mult rinichii nefunctionali
-medicatiei. Mai multe medicamente sunt folosite pentru a ajuta eliminarea retentiei de lichide care poate aparea in insuficienta renala acuta. Multi medici folosesc diureticele pentru a imbunatati productia de urina si pentru a elimina excesul de apa din organism. Dar unii specialisti considera ca diureticele pot sa nu fie folositoare si ca actualmente pot fi chiar daunatoare pacientilor care sunt foarte bolnavi. In functie de cauza si de severitatea insuficientei renale acute, medicul poate alege o alta metoda pentru a elimina excesul de lichide
-cauzelor obstructiei urinare, daca este prezenta obstructia. Daca aceasta nu poate fi inlaturata, traiectul de eliminare a urinii poate fi deviat folosind un cateter sau un tub mic si flexibil numit stent.
S-ar putea ca pacientul sa aiba nevoie de dializa zilnica sau o data la doua zile pentru a sustine rinichii pana cand ei isi revin. In procesul de dializa se foloseste un aparat care filtreaza produsii de metabolism si elimina excesul de lichide din sange. Hemodializa este este cea mai eficienta si cea mai folosita metoda de tratament pentru insuficienta renala acuta. Ea nu scurteaza si nu face reversibila afectiunea, dar controleaza tensiunea arteriala, corecteaza excesele de lichide care pot pune viata in pericol si dezechilibrul electrolitic care apare atunci cand rinichii nu mai functioneaza normal. Dializa peritoneala poate fi de asemenea folosita.
Inainte de a incepe dializa, medicul va trebui sa realizeze o cale de abord. Aceasta reprezinta locul unde acele de dializa pot fi introduse pentru a trimite sangele spre si din aparatul de dializa. De exemplu, pacientul poate avea un mic tub (numit cateter) plasat intr-o vena de la nivelul bratului, piciorului, toracelui sau gatului. Calea de abord depinde de tipul de dializa ce va fi facut.

Profilaxie

Majoritatea cauzelor de insuficienta renala acuta apar la persoanele care sunt deja spitalizate pentru alte afectiuni sau boli grave. Medicii pot preveni insuficienta renala identificand pacientii care au un risc mare sa dezvolte boala si evitand medicamentele si alte situatii care o pot cauza.
Bolile care cresc riscul pacientului de a dezvolta insuficienta renala sunt diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca, obezitatea si bolile cronice renale (insuficienta renala cronica). Daca o persoana are una din aceste afectiuni, trebuie sa ia masuri de precautie in momentul in care incepe un tratament cu medicamente noi.
Medicamentele folosite in mod frecvent ca aspirina sau ibuprofenul (antiinflamatoarele nesteroidiene) pot afecta functia renala la persoanele care au deja functia renala deteriorata, au diabet zaharat, hipertensiune arteriala sau insuficienta cardiaca.
Daca pacientul se afla in spital si are un risc mare de a dezvolta insuficienta renala acuta din cauza unei operatii, aunei afectiuni medicale sau a unei injurii severe, medicul va lua masuri de precautie pentru a o evita.
Echilibrul lichidian va fi monitorizat cu atentie.
Vor fi masurate aportul si eliminarile lichidiene si pacientul va fi cantarit zilnic.
Tensiunea arteriala vaa fi verificata frecvent. Pacientul poate primi lichide intravenos pentru a mentine tensiunea arteriala in limite normale.
Se vor efectua analize de laborator in mod frecvent pentru a mentine nivelul de electroliti in limite normale.
Dieta va fi gandita de maniera ca pacientul sa primeasca cel putin 100 de grame de carbohidrati per zi. Cantitatea de proteine poate fi restrictionata.
Medicatia va fi gandita cu atentie. Medicamentele care contin magneziu pot fi intrerupte. Dozele altor medicamente pot fi ajustate.

Tratament ambulatoriu

Daca o persoana a avut insuficienta renala acuta si rinichii sai nu si-au recapatat pe deplin functia, aceasta va trebui sa urmeze un regim special care va proteja rinichii de un efort prea mare. Un dietetician va colabora cu pacientul pentru a crea o dieta care sa se potriveasca cel mai bine cu nevoile sale.
Pacientul va trebui sa-si controleze aportul de minerale (electroliti) si de lichide in functie de extensia leziunilor, de alte boli pe care le poate avea si de faptul daca face sau nu dializa. De asemenea, va trebui sa-si limiteze aportul proteic. In general, pacientul va trebui sa:
– isi limiteze aportul de sare. Ingestia unei cantitati prea mari de sare (sodiu) poate duce la retentia de apa si la cresterea riscului de insuficienta cardiaca, edem pulmonar si hipertensiune arteriala. Poate fi dificil sa se evite aportul de sodiu. Pentru a reduce cantitatea de sare din dieta, pacientul trebuie sa invete sa caute sodiul care se ascunde in alimente si sa aleaga alimentele mai putin procesate
– sa fie atent la ingestia de potasiu. Potasiul se gaseste in substituentii de sare, in suplimentii cu potasiu si in unele fructe si vegetale. Prea mult potasiu in sange (hiperkaliemie) poate cauza slabiciuni musculare si ritm cardiac neregulat
– sa fie atent la ingestia de fosfor. Fosforul se gaseste in lapte, branza, carne, pui si peste. Excesul de fosfor din sange (hiperfosfatemie) poate duce la eliminarea calciului din oase si la probleme osoase.
Dializa creeaza necesitati speciale. Este important ca pacientul sa manance cantitatea corecta de calorii si nutrienti pentru a-si mentine starea de sanatate. Un nutritionist sau un dietetician il poate ajuta sa urmeze o dieta corecta.

 

Tratament medicamentos

Pacientul poate primi medicamente pentru a trata cauza insuficientei renale acute sau pentru a preveni complicatiile. De exemplu, pacientul poate lua antibiotice pentru a preveni sau trata infectiile si poate lua alte medicamente pentru a elimina excesul de lichide si preveni dezechilibrele electrolitice, care pot fi periculoase.
Diureticele au fost folosite in mod traditional in tratamentul insuficientei renale acute deoarece cresc rapid productia urinara. Dar multi specialisti considera acum ca ele pot sa nu fie folositoare si ca pot fi chiar daunatoare pacientilor care sunt foarte bolnavi. In functie de cauza si de severitatea insuficientei renale acute, medicul poate alege o alta metoda pentru a elimina excesul de lichide.

Tratament chirurgical

Medicul nefrolog poate discuta cu pacientul despre posibilitatea unui transplant renal daca acesta:
– are insuficienta renala severa care nu poate fi reversibila prin alta metoda de tratament
– este un bun candidat pentru operatie. De obicei aceasta semnifica ca pacientul este intr-o stare de sanatate buna cu exceptia problemei renale.

Alte tratamente

Dializa

Cand un pacient dezvolta insuficienta renala acuta, acesta ar putea avea nevoie de dializa. Dializa este un proces mecanic care suplineste functia rinichilor prin:
– eliminarea produsilor de metabolism, ca de exemplu ureea, din sange
– refacerea echilibrului electrolitic din sange
– eliminarea surplusului de lichide din organism.
Inainte de a incepe dializa, medicul va trebui sa realizeze o cale de abord. Aceasta reprezinta locul unde acele de dializa pot fi introduse pentru a trimite sangele spre si din aparatul de dializa. De exemplu, pacientul poate avea un mic tub (numit cateter) plasat intr-o vena de la nivelul bratului, piciorului, toracelui sau gatului. Calea de abord depinde de tipul de dializa ce va fi facut.
Se pot folosi doua tipuri de dializa pentru a trata insuficienta renala acuta:
– hemodializa foloseste o membrana mecanica (dializor) pentru a filtra direct produsii de metabolism si elimina excesul de lichide din organism. Aceasta metoda este cel mai frecvent folosita si cea mai eficienta metoda de tratament a insuficientei renale acute. Hemodializa este cea mai eficienta metoda de tratamet, mai ales la o persoana care se afla in stare critica
– dializa peritoneala foloseste ca membrana filtranta cavitatea peritoneala si o solutie de dializa (e o solutie sarata) pentru a elimina produsii de metabolism si excesul de lichide din organism. Este mai putin folosita decat hemodializa pentru tratamentul insuficientei renale acute.
Pentru a urmari eficienta dializei, pacientului i se vor recolta probe de sange inainte si dupa dializa, determinandu-se nivelul ureei ( BUN). Prin masurarea ureei inainte si dupa dializa, medicul poate afla cat de bine a inlaturat dializa produsii de metabolism din curentul circulator. Odata ce forma severa a insuficientei renale acute s-a instalat, dializa este singura solutie, in afara de transplantul renal, de sustinere a vietii.

Tratamentul obstructiei

Aproximativ 5% din cauzele insuficientei renale acute sunt datorate obstructiei tractului urinar, ceea se duce la cresterea produsilor de metabolism in sange. Aceasta forma de insuficienta renala este denumita insuficienta renala acuta postrenala. Se poate face un tratament pentru a inlatura sau ocoli obstructia. Daca exista o piatra la nivelul rinichiului care blocheaza tractul urinar, medicul specialist o poate inlatura sau distruge. Cea mai frecvent folosita procedura pentru litiaza renala este litotritia extracorporeala. Se folosesc ultrasunetele care strabat usor corpul pacientului, dar sunt suficient de puternice pentru a distruge o piatra.
Daca medicul nu poate inlatura obstructia, se va crea o cale urinara care sa o ocoleasca, folosind un cateter sau alta metoda. Plasarea unui cateter (sonda) in vezica urinara pentru a o evacua, va inlatura simptomele si va permite reluarea functiei renale.